Anii de grădiniţă ajută copilul să dobândească atât abilităţi cognitive, prin mediul pregătit şi materialele ce atrag copilul într-un mod natural, cât şi independenţă şi abilităţi socio-emoţionale, atât de importante în noua etapă de dezvoltare – şcoala.

Dezvoltarea socială şi emoţională reprezintă fundamentul relaţiilor şi interacţiunilor dintre oameni, influenţând semnificativ succesul copiilor în viaţă şi la şcoală, prin dezvoltarea unei imagini de sine pozitivă şi a autocontrolului.

Interacţiunea cu cei apropiaţi oferă sentimentul de stabilitate, securitate, apartenenţă, hrănind astfel dorinţa de învăţare a copilului. Copiii dezvoltă abilităţi de cooperare, negociere, de a conduce şi a fi conduşi, de a lega prietenii şi a-şi exprima sentimentele într-o manieră acceptată social.

Pentru o dezvoltare emoţională sănătoasă, este important ca cei mici să-şi dezvolte încrederea în sine, convingerea că pot face ceea ce îşi propun, independenţa şi responsabilitatea personală – sentimente care alimentează şi susţin dorinţa naturală a copilului de a explora, cunoaşte şi descoperi.

Iată câteva repere care indică dezvoltarea socio-emoţională a copilului în contextul adaptării la şcoală:

• Cooperează în contexte sociale şi înţelege indicaţiile adulţilor.
• Manifestă încredere în adulţii cunoscuţi şi interacţionează cu aceştia, cerând ajutorul persoanelor din proximitate.
• Îşi identifică emoţiile, le verbalizează şi controlează pornirile impulsive.
• Îşi adaptează comportamentul în funcţie de mediul în care se află şi regulile impuse de acesta.
• Interacţionează cu ceilalţi copii din proprie iniţiativă, stabilind prietenii.
• Poate întârzia satisfacerea nevoilor şi îşi aşteaptă rândul.
• Tolează mai uşor trăirile emoţionale produse de frustrare.
• Reacţionează adecvat în situaţii conflictuale şi gestionează un conflict.

Ce poate face părintele?

Observă activ care sunt nevoile copilului şi ascultă ce are de spus (fără a face ceea ce spune).

• Se concentrează asupra gândirii copilului.
• Pune accent pe autonomie.
• Încurajează copilul să încerce idei noi.
• Se ghidează după interesele copilului.
• Încurajează joaca.
• Consideră greşelile copilului o sursă de învăţare.
• Este accesibil când copilul are nevoie de ajutor.
• Se raportează la copil ca de la egal la egal.
• Este optimist în privinţa încercărilor şi rezultatelor.

Concluzie: Pregătirea emoţională începe cu părintele.

Pregătirea emoţională a copilului începe cu pregătirea emoţională a părinţilor şi încrederea că i-am oferit suficiente experienţe care să-i consolideze adaptabilitatea şi înţelegerea în orice context. Este important să cunoaştem natura copilului şi valorile cu care este înzestrat pentru a porni cu deschidere şi încredere pe acest drum al cunoaşterii, în noua etapă.

Un articol scris de Florentina Mitincu, pedagog Montessori la grupa 3-6 ani, cu experiență de peste 8 ani în pregătirea copilului preșcolar către tranziția la școală.