EDUCAȚIA ESTE PREGĂTIREA PENTRU O VIAȚĂ ÎMPLINITĂ Interviu ForLife cu Maria Magdalena Voinea ( fondatoarea Grădiniței și Școlii Montessano)

Dacă nu ar fi așa, care ar fi motivul pentru care ne-am aloca cei mai fragili și ingenui ani ai vieții, concret între 8-12 ore zilnic, educației?

În coaching, este un exercițiu de impact care se numește “Începe cu sfârșitul în minte”, așa că încep analiza mea în mod similar:

CE ÎNSEAMNĂ O VIAȚĂ ÎMPLINITĂ?
Să avem curajul să fim, voința să reușim și să ne adaptăm la ce este!Desigur că avem nevoie cu toții de cunoștințe de bază. Dincolo de pragul “de bază”, avem nevoie să știm cine suntem. Nu de alta, ca să știm totuși pentru ce ne educăm. Altfel, am avea cu toții un ghiozdan plin de cunoștinte și nu am ști ce să facem real cu ele. Mai mult, ne
putem trezi la jumătatea vieții că nu știm de ce am făcut alegerile profesionale bazate sau influențate de cele educaționale – și la acel moment din viață, proiectăm frustrarile pe cei din jurul nostru, rănindu-i, luând decizii de schimbare bruscă a traiectoriei profesionale sau personale.

Motivul adevărat fiind că nu am știut de la început/la timp CINE SUNTEM, nu am avut permisiunile familiei și ale educației de a fi autentici, noi înșine. De aici rezultă un prim scop major al educației, umăr la umăr cu familia:

PERMISIUNEA DE A FI
Cine este copilul din fața mea? De ce a apărut pe lume și ce va aduce el lumii?

Sunt dascăli care privesc așa către fiecare copil. Din păcate prea puțini. Fiindcă în spatele dascălului este omul, iar dacă omul nu își ofere sieși permisiunea de a fi, din ce sursă interioară i-ar putea-o oferi copilului din fata?

Si este aspectul complet ignorat de sistemul educațional românesc.
Excepțiile sunt dascălii care au parcurs acest proces cu ei înșiși și cărora le pasă suficient de copii ca să procedeze la fel. Câteodata este necesar să înfrunte părinții copilului că aceștia să îi ofere permisiunile parentale de a fi. Este dificil să înfrunți un alt adult, cu grijă să nu depășești pragul subtil de a te transforma în salvatorul copilului altcuiva.

Dascălii școliți în Montessori au parcurs un mare pas în această direcție, fiindcă aceasta era filozofia Mariei Montessori ce a schimbat pentru totdeauna modul în care era privit copilul.

PERMISIUNEA PARENTALĂ SI EDUCAȚIONALĂ DE A FI ÎI DĂ COPILULUI CURAJUL
DE A FI AUTENTIC

Copiii “rebeli” au acest curaj în ei. Pe undeva, este mai bine așa, fiindcă nu renunță la ei de dragul altora, al părinților sau profesorilor. Este însă de cercetat ce i-a adus cu adevărat în zona de rebeliune. DE CE E NEVOIE CA UN COPIL SĂ LUPTE CU UN ADULT PENTRU PROPRIA AUTENTICITATE? Este un raport inechitabil de forțe.
Copiii “înțelegători” sunt ușor de plăcut și gestionat. În spatele acestor măști sociale, sunt de multe ori suflete de copii care au renunțat la propria identitate ca să fie văzuți, auziți, iubiți. DE CE ESTE NEVOIE CA UN COPIL SĂ RENUNȚE LA SINE CA SĂ AIBĂ UN LOC ÎN SUFLETUL ADULTULUI REPER PENTRU EL? Și cum poate același copil să crească cu adevărat și să devină un adult împlinit, dacă nu și-a antrenat de mic autenticitatea?

VOINȚA DE A REUȘI
Cum ajunge un copil să transforme misiunea pentru care a venit într-un proiect real, palpabil, material? Cum se transformă visul în realitate?

Aici părerea mea este că sistemul educațional românesc face o treabă bună și foarte bună, antrenând de mic o competență de bază a reușitei: munca.

Th. Edison spunea ca GENIUL ESTE 99% TRANSPIRAȚIE. Dacă știi cine ești (acei 1% din cine sunt eu?) dar îți lipsește mecanismul de a-ți transforma visul în realitate, rămâi pe tărâmul visării și din nou te transformi într-un adult frustrat.

Intrând puțin în detaliu, sunt însă mai multe aspecte:
Munca este benefică dacă nu îți ocupă tot timpul vietii. Daca nu ai timp de reflecție (împreună cu instrumente de a reflecta la cine ești), te transformi într-un robot. Și nu va putea niciun om să-l concureze pe prietenul google sau A.I., care reprezintă suma cunoștințelor oamenilor din întreaga lume. Este o luptă pierdută din start și este realitatea acestor timpuri. Speranța omului este în autenticitatea lui! Este ceva ce nu îi poate lua niciodata un robot.
Scopul NU scuză mijloacele. Ca adulți, știm cu toții că piața este una competitivă, suntem “în competiție” pe anumite paliere unii cu alții. Cu o excepție, care are darul de a ne oferi integrare nu dezintegrare: CINE SUNT EU SUNT DOAR EU ȘI NIMENI ALTCINEVA NU IMI POATE FURA AUTENTICITATEA. NU CONCUREZ CU NIMENI PENTRU MISIUNEA MEA.

Accentul mult prea mare pus de sistemul educațional românesc pe competiție între copii șubrezește o abilitate esențială a voinței de a reuși: ÎNCREDEREA ÎN SINE: prin public shaming, comparații, competiții peste competiții. Competițiile au și ele rolul lor de la un nivel educațional (sigur nu în etapa preșcolară sau de școală primară, când mintea copilului nu are maturitatea suficientă pentru a lua partea pozitivă fara a o duce către auto-suficiență sau aroganța sau a ignora partea negativă ce se poate transforma foarte rapid în lipsa încrederii în sine). Cheia este mesajul în care adulții reper interpretează rezultatele acestor competiții și mesajul transmis către copii: ce poți tu îmbunătăți în raport cu tine însuți ca să performezi
mai bine data viitoare? Unde ai excelat și ce te-a adus acolo sau altfel spus care sunt zonele tale de excelență în prezent? Unde ai greșit, ce lecții înveți și unde ai de îmbunătățit?

GREȘEALA ARE DARUL DE A ÎNVĂȚA MAI MULT DECÂT SUCCESUL. Ca să aibă succes în viață, are nevoie să exerseze suficient în școală atât succesul, cât și greșeala! Altfel, cu ce preț le învață la maturitate?

Responsabilitatea adultului este să creeze un cadru onest și lipsit de judecată copilului pentru a-si face propriul proces de reflectie. Nu să se transforme în judecătorul sau călăul său. Când vă vine să judecați, priviți în ochii copilului din față, acolo este oglinda sufletului! VORBIȚI CU SUFLETE NU CU PEREȚI ȘI ÎN SUFLET ESTE NEVOIE SĂ PRIVIȚI!

ADAPTABILITATEA LA CE ESTE
Mâna sus cine știe cum va fi viața peste 20 de ani? 10 ani? 5 ani? 1 an? 1 zi? Există ghicitori printre noi?  Glumesc și vorbesc serios în egală măsură.
Exista desigur statistici si trenduri, în economie, societate, natură, la nivel local, național, continental, global.

Și DA, este esențial să fim conectați la aceste realități și trenduri. Ca fondator de școală, mă sperie în egală măsura nivelul scăzut de înțelegere și conștientizare profundă a provocărilor din parte adulților, cât și volumul mare de informații nefiltrate la care au acces copiii. Ajung să creadă că știu orice despre tot, dar la bani mărunți, magicul “ȘTIU” se transformă în fofilare. Fiindcă lipsesc structura și profunzimea reflecției personale asupra diverselor subiecte.

Este motivul pentru care în #Montessano există curriculum și metodă dedicate multiculturalității (altfel spus globalizării) și educației verzi (naturii). Trăim într-o societate și economie globale, parte din natură și este esențial să ne raportăm la ele conștienți, pregătiți, cu respect autentic.

Pe lângă baza de cunoștințe legate de trenduri, adaptabilitatea la ceva ce nu avem cum controla implică mecanisme interioare, competente, abilități de leadership și mentalitate deschise specifice unui lider – LIDERUL PROPRIEI VIEȚI. Să fii GATA ORICAND pentru orice ar fi să vie sau să fie viitorul: curios, deschis, flexibil și pregătit să faci față provocărilor vieții. Să te bucuri la fel de mult de simplitate și complexitate, să privești cu modestie către succes și cu respect către eșec. Cu ADN de învingător, cum îmi place mie să spun.

Acest ultim aspect este complet ignorat de sistemul de învățământ. Lăsat la latitudinea dascălilor care unii pot insufla astfel de mentalități, cei mai mulți nu.

DIN FRICĂ CĂ NU VOR FI SUFICIENT DE PREGĂTIȚI PENTRU VIAȚĂ COPIII, ÎI ANTRENĂM DIN ENERGIE DE FRICĂ, NU DIN MENTALITATE DE LIDER!

Sunt paradigme de mentalitate socială și societală care trebuie să se schimbe, ca schimbarea să aibă loc în educație. Paradoxal este că acest shift/schimbare de mentalitate dizolvă frustrarea și o transformă în satisfacție și împlinire. Și că există instrumente în acest sens.

Ca o concluzie: modul în care privim către educație este același în care privim către viață. Fiindcă acesta este rolul fundamental al educației: să formeze și antreneze copilul pentru adultul împlinit de mai târziu. Și cu această misiune, dezvolt constant curriculumul și metoda educațională Montessano.

Un articol pentru ForLife scris de Maria Magdalena Voinea ( Fondatoarea Grădiniței și Școlii Montessano).