Răspunsuri la întrebările primite de la părinți în această perioadă în care grădinița și școala Montessano au fost închise. Să fie cu folos!

Foto – Conectare inimă la inimă, Oana Petriman

Trăim vremuri în care rolul de părinte ne solicită foarte mult. Suntem invadați de păreri și materiale despre creșterea și educarea copiilor noștri. Trăim într-o eră a vitezei, viața este agitată, complicată, timpul nu ne ajunge niciodată. Cumva, reușisem poate să ajungem într-un echilibru în acest tip de societate. În această perioadă, în care parcă totul se desfașoară în slow motion, în care suntem forțați să ne adaptăm rapid și din mers la noile cerințe, într-un spațiu restrâns, cu toata familia alături, acel echilibru fragil poate părea de neatins.

De cele mai multe ori, fără rezultat, părinții încearcă să-i liniștească pe copii, stând de vorbă cu ei și aducându-le argumente logice, iar acest lucru nu face decât să crească și mai mult agitația si nemulțumirea copilului.

Pentru a înțelege mai bine schimbările care au loc în timpul unei reacții emoționale este important de reținut faptul că EMOȚIA a fost definită ca o stare de agitație a întregului organism. Atunci când o persoană intră în contact cu emoția apar anumite schimbări și la nivelul anumitor funcții ale organismului: respirație, circulația sângelui, procesele senzoriale, activitatea glandulară, contracții musculare, crește cantitatea de adrenalină din corp etc. Pentru oamenii cuprinși de emoție este foarte greu să facă ceea ce în condiții de normalitate știu foarte bine să facă.

Ce putem face concret:

– creăm un cadru/ mediu în care copilul să se simtă în siguranță pentru a împărtași ceea ce simte, vede , înțelege că trăiește el sau ceilalti,

-utilizăm carduri sau desene cu diferite” fețe emotive” pe care copiii să le ghicească sau cu care să se identifice,

–dezvoltăm vocabularul emoțional al copiilor (prin achizitii de cuvinte noi cum ar fi “recunoscător”, “optimist”, “încrezător”, “mulțumit”, “încântat”, “uimit”,  “dezamăgit”, “frustrat”, “îngrijorat” etc.),

–jucăm mima (mimăm o emoție cu ajutorul expresiei faciale și a tonului vocii)

– “vorbește- mi despre asta”  –  de exemplu: “Observ că ești supărat.” Astfel copilul  își identifică propria stare afectivă și învață să se simta înțeles și acceptat.

– nu minimalizăm emoțiile copilului. În loc să spunem “Nu ai de ce să fii suparat, o sa fie bine.”  Putem spune “ Înțeleg supărarea ta. Poți numi ce anume te supară ? Este normal să te simți supărat, este o perioadă dificilă. Sunt aici pentru tine și vom trece împreună prin asta, urmând sfaturile și indicațiile de a sta în casă și de a ne spala pe mâini (puteți parcurge impreuna un ghid pe intelesul copiilor despre virus)“.

– cu toate că expresia facială a emoţiilor este programată biologic, avem totuşi destul control asupra modului în care ne manifestăm emoţiile. S-a demonstrat că exprimarea facială a emoţiilor poate să influenţeze sau să modifice starea generală de spirit sau chiar emoţia însăşi. Deci, dacă adoptăm o expresie veselă vom putea trece mai uşor peste momentele dificile. 

Părinții sunt primii care contribuie la dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor, prin exprimarea propriilor emoții în familie, prin reacțiile și răspunsul comportamental la emoțiile copilului și prin crearea de contexte în care se vorbește despre emoții. De multe ori în spatele unui comportament nedorit al copilului se află o nevoie emoțională nesatisfăcută la care se adaugă temerile și emoțiile noastre ca părinți. Iată doar câteva exemple:

Vom mai putea reveni la rutina anterioara dacă acum le dăm acces ecrane și stam numai în casă? Ce putem face încă de pe acum ca să înțeleagă cei mici că e doar temporar?

Da, vom putea reveni ușor la rutina anterioară, dacă încercăm să păstrăm rutina zilnica actuală cât mai aproape de cea ”veche” (exemplu pentru preșcolari: ne trezim, facem igiena personală, luăm micul dejun și ” ne jucăm ca la grădiniță” : creăm, colorăm, facem activități practice care sa consolideze ceea ce copiii au învățat la grădiniță , pe ciclului de lucru Montessori. Veti găsi materiale folositoare în Kinderpedia la secțiunea Documente și pe blogul Montessano, un articol care se va actualiza constant cu activități aici : https://montessano.wordpress.com/2020/03/25/activitati-montessano-acasa/

O altă idee este ca într-un calendar să colorăm sau să marcăm grafic această perioada ”de excepție” ca pe o bandă a timpului, de pe 11 martie de când s-au închis școlile și grădinițele, progresiv, zilnic, până se va suspenda starea de urgență și lucrurile vor reveni la normal. E de preferat ca părinții să discute cu copiii explicându-le că aceasta situație este limitată și că, atunci când autoritățile vor hotarî că acest virus nu mai este un pericol, ei își vor putea relua programul normal, adică copiii vor merge la grădiniță sau școală și părinții la serviciu.

Încercăm să limităm pe cât posibil statul cu ochii în ecrane și susținem joaca liberă, mult mai benefică, creativă și sănătoasă pentru copii. Pentru a nu pierde conexiunea emoțională cu cadrele didactice  se recomandă sa existe repere de comunicare online, tutoriale, înregistrări  video cu cadrele didactice citind o poveste sau o scurtă interacțiune cu pedagogul, bine limitată în timp (10-15 min). Se va crea un program altenativ de astfel de activități,tocmai pentru a nu crea o rutină în acest sens sau o dependență.

 Deși ca părinți care lucrează de acasă tentația de a face comentarii negative și de a vă plânge de activitățile primite pentru care trebuie să fiți activi sau măcar reactivi, încercați să nu faceți astfel de remarci negative de față cu cei mici. Copiii pot dezvolta o aversiune față de noua rutină și de activitățile propuse, militând apoi pentru desene animate sau alte activități de “vacanță”.

Copiii vor suferi o traumă din cauza izolării? 

Pot aparea modificări comportamentale, dar nu putem numi asta o traumă. Copiii sunt în distanțare socială, dar nu in izolare EMOȚIONALĂ, dat fiind faptul ca sunt acasa alături de familie, factor esențial în dezvoltarea psiho-emoțională a copiilor.

Este ok pentru copil să mă vadă plângând ? Nu ar trebui sa fiu eu adultul sigur și care îl ține în siguranță? Nu îl încarc inutil văzându-mă  plângând/nervos/suparat?

Este în regulă să ne exprimăm emoțiile , oricare ar fi ele, de față cu copiii, cu anumite limite pe cât posibil, mai ales în ceea ce privește emoțiile negative. La nivel frontal există neuronii oglindă, omul este o ființă empatică și poate intra în contact cu  energia și emoția  celuilalt. De aceea, este potrivită buna măsură a expunerii copilului la emoții negative sau știri cu impact emoțional. Adulții pot povesti cu copilul despre ceea ce simt, fie că este suparare, iritare, frustrare, dar , în egală măsură e necesar să îi ofere copilului și repere sau tipare comportamentale sănătoase de gestionare a propriilor temeri, frustrări, furii, angoase, neputințe.

Daniel Goleman, în cartea sa intitulată ”Inteligența emoțională”, atrage atenția cu privire la faptul că am neglijat rolul pe care îl au emotiile în dezvoltarea sănătoasa a copiilor noștri.

Studiile de psihologie din ultimul deceniu afirmă în mod hotărât că inteligența emoțională și abilitatea de a stabili relaţii cu cei din jur reprezintă principalul factor de predicție privind reușita în viață. 

Astfel, deși nu avem poate control asupra tuturor achizițiilor pe care le-ar fi putut face copilul la grădiniță sau la școală în această perioadă, putem compensa dezvoltand inteligența emoțională și petrecând timp frumos alături de copii.  

Kind reminder: ca să putem fi bine pentru copiii noștri, trebuie să fim bine în primul rând cu noi. Deci să ne facem în fiecare zi mici bucurii, să încercăm să găsim părți bune ale acestei perioade, pe care să o traversăm cu pași mici, păstrând o rutină și pentru noi ca adulți. În următorul interviu cu nutriționist Maria Varga și trainer Anca Coman, colaboratori Montessano, vom veni cu idei și tehnici simple pentru a ne menține sănătoși și în bună formă fizică și psihică în această perioadă.

Cu mulțumiri Oanei Petriman,

Cristiana Bălăceanu, martie 2020.