Augusto Cury, psihiatru, psihoterapeut, educator și scriitor, autorul al conceptului de inteligență multifocală, a publicat cartea în original în 2003, iar de atunci a fost tradusă și publicată în numeroase țări. „Părinți străluciți Profesori Fascinanți” este împărțită în șase părți, iar subtitlurile fiecărei părți sunt grăitoare în ce privește conținutul.
Primele două părți sunt dedicate profesorilor și părinților. Multe dintre sfaturile oferite părinților în prima parte se regăsesc și în partea a doua, cea dedicată profesorilor, poate pentru că aceste două identități se întrepătrund cumva. Dacă după aceste doua părți încă nu este foarte clar ce anume trebuie evitat în relația cu copiii, partea a treia evidențiază cele șapte păcate capitale ale educatorilor, autorul considerand că distrugerea speranței este păcatul cel mai grav. Partea a patra face trecerea către sugestiile generale privind școala și educația, explicând cele cinci funcții ale memoriei, iar partea a cincea explică, cu exemple concrete, cum se poate construi “Școala visurilor noastre”. În ultima parte, asemenea unui dascăl ideal descris în cartea sa, Cury aduce un omagiu dascălilor din lumea întreagă printr-o poveste alergorică – „Turnul alb”.
Una dintre ideile care merită menționată ar fi că amintirile negative și tot haosul pe care îl crează în viața unui copil prin faptul că rulează continuu în subconștient, pot fi rescrise și vindecate. O alta este că educația se face cel mai ușor prin povești și exemplu personal. Sindromul Gândirii Accelerate și stresul afectează atât părinții, cât și dascălii și copiii, tăcerea și pauzele devenind astfel și mai importante, în special abilitatea de a raspunde unei stări conflicutale după o pauză de minim 30 de secunde.
“Avem nevoie de un nou model educațional. Fară a reconstrui educația, societățile moderne se vor transforma într-un imens spital psihiatric.” Dascălii trebuie să învețe flexibilitatea, și, mai important decât atât, dascălii, ca și părinții, trebuie să învețe optimismul “Păguboșii văd fulgerele, învingătorii văd ploia și recolta buna care vă urma.” Augsto Cury crede că putem reforma educația cu optimism, flexibilitate, povești și sensibilitate. Pentru cei curioși să afle în detaliu cum anume, cartea este disponibila online și în varianta în limba română.
Pentru cei cărora timpul nu le este încă prieten, iată mai jos un rezumat al ideilor principale expuse în carte:
1. În prima parte autorul compară șapte deprinderi ale părinților buni și ale părinților inteligenți.
• Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea;
• Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească;
• Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare;
• Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi pentru eşecuri;
• Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată;
Consider că informația cea mai prețioasă în această primă parte este că experiențele emoționante sunt înregistrate cu prioritate în memorie, iar amintirea astfel înregistrată este rulată continuu și i se adaugă gânduri noi, asemenea unui bulgăre rostogolit în zăpadă care devine un din ce în ce mai mare. Din aceasta cauză, orice jignire sau rană sufletească poate lua proporții mari în sufletul unui copil și îi poate schimba radical viața. Vestea bună este că aceste amintiri se pot rescrie, se pot curăța și înfrumuseța. Acest proces este însă unul de durată, astfel că, este de preferat să evităm să ajungem în situația de a trebui să reparăm. Pentru aceasta, Cury scrie că părinții trebuie să își pregătească copiii pentru eșec, nu pentru success. Copilul trebuie să audă NU de la părinți că să nu fie rănit mai tărziu în viață când vă fi refuzat. Copilul trebuie învățat că este mai ieftin să ierte decât să care după el emoția negativă asociată cu evenimentul/persoana care l-a rănit. Autorul evidențiază că astfel de traume născute din inabilitatea de a ierta pot afecta până la 3 generații, pentru că a te plânge este îngrășământul suferinței emoționale.
O alta idee care merită menționată este că grija părinților trebuie să fie nu doar fizica, ci trebuie să ne învățam copiii SĂ FIE și nu SĂ AIBĂ, să știe să filtreze și să gândească critic, astfel încât să fie cât mai puțin influențați de cultura consumerismului în care trăim, să știe să aprecieze lucrurile mici, să își ia bucuria reușite mici sau din relațiile bune cu familia și prietenii. Proiectul educării emoționale este o sugestie pe care autorul o face părinților: o data la fiecare 2 luni, 1 săptămână vom sta departe de TV și ecrane și vom petrece timp cu copiii, așa cum își doresc. Ecranele și cultura în care trăim oferă copiilor stimuli puternici care dau dependență, copiii se obișnuiesc cu acești sitimuli nenaturali, ajung să se plictisească în viața reală și își doresc stimuli din ce în ce mai puternici și mai mulți pentru a putea simți emoția. Dependența de ecrane sau de droguri se naște din acest iureș emoțional la care sunt supuși.
Cury repetă de câteva ori pe parcursul cărții sale faptul că, în zilele noastre, memoria a ajus să fie folosită ca un depozit, că educam ca să informăm, nu ca să formăm. Care este soluția? Educația ar trebui să fie încântare. Copiii trebuie uimiți și lăsați să judece singuri. Ca părinți sau educatori, nu îi vom corecta în public și nu îi vom judeca, ci vom încerca pe cât posibil să dezvoltăm abilitatea lor de a se autoanaliza și de a găsi singuri răspuns la întrebări. Educația se face cel mai ușor prin povești și prin exemplu personal, lăsând copilul să participe la viața de părinte și să asculte povestea vieții părinților sai, cu urcușurile și coborâșurile ei.
2.Partea a doua este dedicată celor șapte deprinderi ale profesorilor buni și ale profesorilor inteligenți.
• Profesorii buni sunt elocvenţi, profesorii fascinanţi cunosc modul de funcţionare a minţii;
• Profesorii buni vorbesc cu glasul, profesorii fascinanţi vorbesc cu ochii;
• Profesorii buni educă inteligenţa logică, profesorii fascinanţi educă emoţia;
• Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de infomaţie, profesorii fascinanţi o folosesc ca suport al artei de a gândi;
• Profesorii buni corectează comportamente, profesorii fascinanţi rezolvă conflictele în sala de clasă;
• Profesorii buni sunt admiraţi, profesorii fascinanţi sunt iubiţi;
• Profesorii buni parcurg programa şcolară, profesorii fascinanţi şi ei, dar scopul lor fundamental este acela de a-i învăţa pe copii să gândească, nu să repete informaţia;
• Profesorii buni educă pentru o profesie, o meserie, profesorii fascinanţi educă pentru viaţă.
Iată câteva informații pe care le-am considerat interesante:
SGA – Sindromul Gândirii Accelerate este cauzat de expunerea la ecrane, indiferent de calitatea informației prezentate, de excesul de informație, de excesul de culori și de societatea consumerista în care trăim. “Copiii cu SGA se agită, au conversații paralele, nu se concentrează, își deranjează colegii. Avem nevoie de un nou model educațional. Fară a reconstrui educația, societățile moderne se vor transforma într-un imens spital psihiatric.” scrie Augusto Cury.
Făcând referire la unele studii publicate, Cury apreciază că dascălii sunt foarte stresați, mai stresați chiar decât populația din orașele considerate foarte stresate. Acest lucru nu poate fi de ajutor atunci când încerci să reformezi educația. Dascălii ar trebui să își duca elevii într-o călătorie cu fiecare lecție pe care o fac, să educe cu sensibilitate, cu blândețe, să îi facă pe elevi atenți din tonul vocii, din căldura vocii, din pasiunea cu care povestesc. Din acest motiv, Cury consideră că profesorii nu pot și nu vor putea fi înlocuiți de un robot. Dacă profesorii nu vor reuși să le educe emoția, copiii vor fi insensibili, hipersensibili sau înstrăinați. Revenind la partea de memorie, Cury încurajează dascălii ca la evaluări să puncteze mai degrabă raționamentul și nu reproducerea unor informații, chiar daca raționamentul duce la un rezultat greșit. Conflictele, mai scrie el, nu trebuie corectate, ci rezolvate. Cea mai bună metoda în fata unui conflict este să păstrezi tăcerea cel puțin 30 de secunde, până când ești capabil să iți deschizi mintea și să nu mai acționezi doar din instinct.
Recomandarea autorului este ca dascălii să învețe flexibilitatea, și, mai important decât atât, dascălii, că și părinții, să învețe optimismul – “Păguboșii văd fulgerele, învingătorii văd ploia și recolta bună care va urma.”
Cury este convins că optimismul, flexibilitatea, poveștile și sensibilitatea pot reforma educația.
3.În a treia parte, autorul vorbește despre cele „șapte păcate capitale ale educatorilor” :
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fii excesiv de critic
4. A pedepsi la furie și a pune limite fară explicații
5. A fi nerăbdător și a renunța să mai educi
6. A nu te ține de cuvânt
7. A distruge speranța și visele fiind conform autorului cel mai grav dintre toate cele enumerate
Enumerarea de mai sus este suficientă pentru a ne face o idee, iar pentru detalii, Cury susține cu exemple și explicații fiecare dintre păcatele enumerate.
4. „Cele cinci funcții ale memoriei umane” :
1. Înregistrarea în memorie este involuntară
2. Emoția determină calitatea înregistrării
3. Memoria nu poate fi ștearsă
4. Liniștea interiorara deschide ferestrele memoriei
5. Nu există amintire pură
Din nou, subtitulurile ne ajută să înțelegem pe scurt fiecare dintre funcții, fiecare subcapitol fiind completat cu exemple și detalii.
5. „Școala visurilor noastre”
Proiectul Scoală Visurilor Noastre are ca obiectiv principal educarea emoției și formarea de oameni care gândesc. Printre sugestiile oferite de Augusto Cury se numără:
• Ascultarea de muzică ambientală în sala de curs;
• Așezarea băncilor sau a copiilor în cerc sau în formă de U;
• Educația participativă – elevii și profesorii sunt actori în clasă;
• Expunerea interogativă– formarea de minți libere. După numai 4 ani de stat pasivi în clasă, scrie Cury, copiii învață să nu puna întrebări, să nu se îndoiască de ceea ce aud sau văd, și astfel ajung să se nască dictatori, oameni care nu se îndoiesc că dețin adevăruri absolute și care îi rănesc pe ceilalți cu intoleranță lor;
• Dascălul = un povestitor de istorioare;
• Umanizarea cunoașterii – cine este profesorul care ne vorbește?
• Educarea respectului de sine – laudă înainte de a critică;
• Administrarea gândurilor și a emoțiilor – gunoiul din minte nu poate fi șters, dar poate fi reeditat, putem învăța să ne rescriem gândurile, vorbele, comprtamentele și viața;
• Angajarea în proiecte sociale – este de folos nu numai în lupta cu SGA, ci și pentru educarea holistica a copiiilor;
6.În ultima parte, autorul spune Povestea marelui turn
Partea a șasea este o alegorie. Povestea marelui turn explică de ce rolul dascălilor este cel mai important în societeate, chiar dacă dascălii, prin natura lor, nu insistă să se așeze ca importanță deasupra altor meserii, iar societatea nu reușește să realizeze adevărata valoare a acestei meserii. O poveste frumoasă, care merită citită în original, ca dealtfel întreaga carte.
În România, o găsiți de exemplu de la editura For You.
Să fie cu folos!
Cristiana Bălăceanu, Profesor Limba Engleză Cambridge, Școala Primară Montessano
Ianuarie 2021