Am scris anul trecut un articol pentru voi, suflete frumoase, despre leadership-ul pentru copii. Puteți citi articolul aici https://montessano.wordpress.com/2021/03/06/despre-alegerea-de-a-fi-lider-in-propria-viata/ Este vorba despre un proiect de suflet, pe care l-am îmbrățișat cu gândul de a-l face accesibil tuturor copiilor cu care viață mă pune față în față. Cu ajutorul vostru, l-am putut însufleți ulterior și în Montessano. Simt că, mai ales în zilele pe care le trăim acum, viața ni se schimbă drastic, clipă de clipă. Chiar și noi, adulții, suntem necunoscători într-ale sondării, identificării, gestionarii propriului suflet, ce să mai vorbim despre tot ce materializăm în propria viață. Pentru că leadership-ul este de fapt despre viața noastră, cu ingredientele pe care ALEGEM să le combinăm, că să producem supa în care înotăm voinicește zi de zi.

Viața mea în Montessano este o supă gustoasă, de care nu mă satur, în baza unei rețete care se îmbunătățește continuu. Uneori supa are un gust neașteptat, ca atunci când copiii energici își unesc eforturile în a-și detona forțele sau când își lasă garda jos și mi se descoperă cu puteri nebănuite și vulnerabilități de pus pe suflet.

Însă, dincolo de așteptări, apreciez mereu bucuria emanată de spontaneitatea copiilor, care mă impresionează nespus când interacționăm la orele de engleză sau de leadership, dandu-și frâu liber simțirilor.

Unele lecții sunt mai provocatoare, atât pentru profesor, cât și pentru copii. Și aici mă refer la capacitatea micilor (sau mai marilor) învățăcei de a-și stăpâni nerăbdarea, de a-și focusa atenția, de a pastra starea de flux, precum și la abilitatea mea de a face ca toate acestea să se așeze în matca lor. Uneori vine de la sine, alteori înseamnă mai mult efort.

Însă, dincolo de eforturi, de stări contradictorii, de dificultăți, ceea ce rămâne în final este doza de bucurie, de încredere și de siguranță care pune stăpânire pe ei la un moment dat. Când timiditatea lor scade și își face loc, ca o binecuvântată raza de soare prin pătura de nori, mult așteptatul curaj. Curajul de a spune în engleză ce au de spus, indiferent dacă se strecoară greșeli! De a lăsa să iasă în lume, hoinărind, un gând ascuns și ștrengărește să ne facă relaxat cu ochiul. Și încântarea de pe chipul lor când se aud pe ei înșiși și se simt puternici în încercările lor.

Când dictarea devine o treaba haioasa… De ceva timp, când avem dictări, cei mici se entuziasmează și sunt încântați că se descurca atât de bine. Așa simt și ei că timpul nu trece în zadar, ci că fiecare oră de engleza clădește mici cărămizi care în scurt timp devin o fundație solida în evoluția lor.

Am tot discutat alternativele pentru sunetele limbii engleze. Am exersat, ne-am distrat, am potrivit cuvintele în funcție de sunete. Avem la îndemână floricele, peștișori, cuburi de diverse forme și mărimi, carduri, totul în jur ne îndeamnă să ne desfășuram forțele.

Ne simțim plini de încredere, siguri pe… sunetele noastre. În fine, distracția e maxima când WHICH se transforma în vrăjitoare (cunoscătorii stiu de ce….), sau SANDWICH rezonează cu nisipul.

Intram în hățișul WH-words, al sensurilor opuse…, ne confruntăm părerile, încercăm, greșim, ne ajutăm, reușim.

Cine reușește în timp record să scrie corect „SIX DUCKS SIT ON SIXTEEN NESTS”?… sau cum ne amuzăm cu „I SCREAM, YOU SCREAM, THEY SCREAM FOR ICE CREAM”?, ne umplem de energie și scoatem tot ce avem mai bun din limba engleză.

Ce au în comun „mixer”, „purse”, „dirty”?… sau „night”, „like”, „dried”?… le venim noi de hac cuvintelor și puzzle-ul devine încet-încet complet… Puzzle-ul timpului nostru de engleză.

Gata, ora s-a terminat, soarele se uita zâmbitor la noi și așteptam cu drag să ne revedem pentru o nouă zi de… conjugare a verbelor la timpuri neastâmpărate…

La Montessano, am fost dăruită cu oameni și experiențe de suflet. Despre „a dărui”. Daca citești despre generozitate, afli că primești ceea ce dăruiești. M-am tot gândit ce am dăruit eu, pentru că primesc zilnic mai mult decât mi-am imaginat. Sau poate că mi-a fost „nu stiu cum” să îmi imaginez prea mult, poate nu am vrut să creez așteptări, poate că am lăsat doar să se întâmple. Simt însă că primesc oameni frumoși, generoși, primesc părți de suflet, voie bună, deschidere, perspectivă, speranță, încredere. Încerc să îmi explic cum de vin atâtea către mine și conștientizez că într-un anume fel, simplu, fară zorzoane, am contribuit și eu, la rândul meu, la bucuria, percepția, imaginația, structurarea, liniștea unor alte suflete. Pentru că altfel nu s-ar fi întâmplat, materializat, aceeași armonie în cazul meu. Și astfel, cercul se închide, sau mai bine zis, se continua interconectarea asta minunată între oameni. Ce bine că așa funcționează 🙂

Ooops, am fugit, supa de astăzi este gata, aromată și delicioasa, perfect încălzită, abia aștept să o gust!

Alina Constantin – Profesor Limba Engleză și Leadership